Respirația – fundația pentru sănătatea și condiția ta fizică

Respirația – fundația pentru sănătatea și condiția ta fizică

Cea mai importantă funcție fizică care îți menține sănătatea și viața este respirația. Primul și cel mai important lucru pe care îl faci de când te-ai născut este să aduci oxigen în corpul tău.

De ce este respirația atât de importantă pentru corpul și sănătatea ta?

Oxigenul este cel mai esențial nutrient care asigură producția de energie și îți hrănește fiecare celulă din corp.

Poți să trăiești în natură fără apă sau hrană pentru un număr de zile, dar nu poți supraviețui mai mult de maxim 3-5 minute fără să respiri. În medie, un om normal respiră de aproximativ 25.900 de ori / zi, iar această funcție are puterea să ne sustină o sănătate optimă la nivel mental, emoțional și fizic sau să ne dezechilibreze pe toate planurile, dacă nu funcționează bine.

Profunzimea și ritmul respirației tale determină felul în care funcționează ÎNTREGUL organism, începând cu sistemul nervos, cel care orchestrează toate procesele fiziologice. Pun accent pe ÎNTREG pentru că din ceea ce am experimentat și studiat dealungul ultimilor ani, orice soluție care produce rezultate stabile și durabile trebuie să considere nu doar partea fizică care are o problemă, durere sau dezechilibru, ci întregul ansamblu de sisteme ale corpului, cum relationează și cum se influentează reciproc. 

De ce este asta important?

Prin acțiunea ei, respirația determină masiv felul în care funcționează toate organele interne, glandele hormonale, mușchii, articulațiile și celelalte părți. Corpul este un sistem de sisteme ce comunică neîntrerupt între ele. Pentru a întelege cum să fim sănătosi, trebuie să vedem corpul ca unitate integrată, nu doar ca un picior, un umăr, un ficat sau o inimă…

Cum se manifestă respirația în corpul tău?

Gândurile tale exercită o influență rapidă asupra sistemului nervos autonom (SNA), care la rândul lui schimbă ritmul și profunzimea respirației. În funcție de starea ta mentală, de alertă sau calmă,  fie vei hiperventila (respiri scurt și rapid, adică superficial) fie respiri calm și profund.

Asta îți stabilește în doar câteva secunde ritmul bătăilor inimii și activitatea organelor interne, producerea hormonilor , circulația sângelui și tot asa până la nivel celular.

Este important să începem sa vedem această legătură care există între toate sistemele corpului și respirație. Dacă înțelegi cum funcționează respirația și ce efecte are asupra ta, poți vedea imaginea integrată a corpului tău. Nu este vorba doar de a nu avea un nivel scăzut de energie, de a scăpa de o durere de spate sau de afecțiunea unui organ.

Beneficiul pe care îl vezi odată ce respiri optim este un nivel crescut de energie prin care te poți bucura de viață, poți avea o minte mai clară și mai liniștită și o condiție fizică mai bună și mai performantă. Asta se poate traduce de la un simplu urcat pe scări fără să obosești, la un timp mai bun de alergare, concentrare și găsirea unor solușii potrivite sau la a face exerciții cu intensitate la sală. Asta este ceva ce poți dezvolta și pentru care ești responsabil să o faci.

În cazul în care ai anumite accidentări, înainte de a încerca să “elimini” durerea cu anti-inflamatoare, calmante sau chiar o procedură chirurgicală, trebuie să vedem dacă nu există o cauză ascunsă, un sistem care le sabotează și pe celelalte să funcționeze bine, precum o problemă respiratorie, digestivă, mental-emoțională etc. Dacă faci acest lucru, si dacă adresezi cu succes cauzele de la bun început, programul tău de antrenament si corectare posturală îți va aduce rapid rezultatele pe care le urmărești.

Încă din timpurile antice, vechii maeștrii au înțeles că pentru a-și crea o bună sănătate, longevitate și rezistență fizică crescută, aveau nevoie să iși cultive o respirație profundă și corectă. Fiecare gură de aer conține în ea energia subtilă prana sau chi, care este esențială pentru minte și corp. De la această idee au pornit foarte multe practici de cultivare a respirației precum yoga, tai chi, qi gong si multe altele, care sunt binecunoscute astâzi pentru efectele lor terapeutice pentru corp și minte, cultivând sănătatea fizică, mentală și emoțională.

De ce este necesar să ne antrenăm respirația corectă?

Pe scara reflexelor de supraviețuire sau CHEK Totem Pole, respirația este cel mai important sistem fizic, pentru că le poate domina pe toate celelalte. Pe cât sistemul afectat se află mai sus pe scara reflexelor de supraviețuire , pe atât el are o putere mai mare de a dezechilibra sistemele mai jos ca prioritate, precum coloana vertebrală, digestia, articulațiile și mușchii. Acestea din urmă au mai degrabă rol de „slujitori” în serviciul reflexelor superioare.

Oricând există problema fizică, există și o luptă pentru resurse și energie între sisteme. “Generalii” corpului tău, adică reflexele superioare, vor stabili unde se vor aloca resursele și ce compensări vor face sistemele servitoare pentru a putea supraviețui. Poți trăi fără un mușchi sau fără o articulație, însă nu poți trăi fără să respiri. Nu mai mult de 3 minute… Fiindcă oxigenul este cel mai vital nutrient, corpul îți va sacrifica orice alt sistem pentru a-ți asigura respirația optimă.

 Reflexele superioare respirația, masticația, ochii, urechile, echilibrul – trebuie să fie tot timpul orientate pe linie orizontală față de axul vertical al corpului pentru a percepe corect orice pericol sau oportunitate din mediu. Dacă acum 5000 de ani mergeai cu privirea în jos când ieșeai din peșteră era foarte probabil să devii prânzul un leu sau unui tigru.

Capul este centrul de comandă și întotdeauna va câștiga poziția ideală, cu ochii, urechile și dinții la orizontală față de axa verticală a corpului. Când există deficiențe în aceste reflexe superioare, se produce un lanț întreg de compensări musculare în coloana vertebrală și în articulațiile corpului, precum efectul unui domino.

Pentru că postura va compensa întotdeauna ca să mențină capul corect, aceasta va determina dezechilibre musculare care afectează imediat mecanica articulațiilor (mușchii trag de oase și articulații) și ca urmare provocă uzură în suprafețele articulare. La fel cum un pantof se tocește mai mult pe o parte dacă mergi strâmb.

Cu cât corpul tău este mai bine aliniat, cu atât te miști mai eficient și produci mai puțină uzură și distrugere în articulații. Cu cât funcționezi mai bine, cu atât ești mai puțin predispus la durere și accidentări.

Adesea când avem o durere sau accidentare, tendința este să ne ocupăm în mod special de acea zonă dureroasă a corpului, dar de fapt ea poate fi cauzată de sistemele superioare.

Soldații se vor sacrifica întotdeauna pentru a salva generalii.

Atunci când vrei să te recuperezi după orice fel de accidentare sau durere, să îți corectezi postura sau să îți construiești o condiție fizică bună pentru sportul tău, este esențial să pui la punct foarte bine aceste sisteme de control superioare, începând cu respirația. Dacă respirația nu este funcțională, atunci șansele de a te recupera după orice tip de accidentare ortopedică cronică sunt aproape inexistente.

În programele noastre de antrenament niciodată nu începem fără a evalua atent și minuțios, din care descoperim orice dezechilibru existent în fiecare sistem, începând de la respirație până la sistemele servitoare – coloană și membre.

“Dacă nu evaluezi, atunci ghicești….” – Paul Chek

Mama natură a făcut o treabă extraordinară! Corpul tău are această capacitate înăscută de a se autoregla pentru a se adapta și proteja în mediului înconjurător, care nu a fost mereu unul prietenos. Fără aceasta nu am fi ajuns până în stadiul actual de evoluție. Problema este că, dacă aceste compensări persistă, iar cauzele nu sunt complet rezolvate, ele aduc dupa sine un cost masiv de energie, de uzură ,dureri articulare și chiar accidentari.

Respiratia și stresul – cum funcționezi de fapt

Cel mai important aspect al respirației este faptul că impune reacția sistemului nervos autonom, “pilotul automat” al corpului. SNA orchestrează toate funcțiile fizice pe care corpul tău le face fără ca tu să le controlezi conștient: bătăile inimii, digestia, asimilarea nutrienților, eliminarea toxinelor, eliberarea hormonilor.

De câte ori te-ai gândit că trebuie să-ți faci inima să bată sau stomacul să digere hrana?… Niciodată. Întotdeauna au știut foarte bine ce au de făcut, la fel și toate celelalte organe, prin inteligența naturală a corpului. Acestea sunt ghidate de două sisteme esențiale: sistemul nervos simpatic și sistemul nervos parasimpatic.

Sistemul nervos simpatic care este asociat cu starea de alertă – luptă sau fugă. Orice stimul sau activitate care îți activează SN Simpatic începe să îți “manance” rapid din resurse și energia vitală. Rolul său primar este să te pregatească să lupți sau să fugi pentru a te apăra de pericole. Dacă trăiam în mijlocul naturii, ceea ce am făcut o mare parte din evoluția noastră, pericolul ar fi însemnat un leu, un tigru sau poate alți oameni cu care trebuia să te lupți. Însă, în lumea moderna leul vine sub forma stres social, toxicitate, gânduri și emoții negative, grabă, aversiuni, griji financiare, iar lista poate continua…

Dacă respiri prea rapid și hiperventilezi, corpul tău va crede că te sufoci și că te afli într-un pericol chiar dacă o parte din tine nu este conștient de asta.  Fie că este real sau doar perceput, glandele suprarenale eliberează o cascadă de hormoni de stres în doar câteva secunde – cortisol, adrenalină, corticosteroizi. Acești hormoni de stres stimulează SN simpatic care iți redirecionează sângele de la organe (interior) către mușchi (exterior) ca să te poți mobiliza, apăra și scăpa cu viață.

Corpul poate suporta acest consum pentru o scurtă perioadă, precum zebra care aleargă de leu. Problema este când leul ne fugărește de mai multe ori pe zi și ne menține constant în starea de alertă. Această reacție internă reduce alimentarea organelor interne cu sânge și odată cu asta se reduce și nivelul de oxigen. Stresul cronic duce la inabilitatea de a digera și elimina hrana, iar asta creează un deficit major de energie.

Nu îți mai rămâne suficientă energie pentru procesele de creștere și pentru echilibrare, apărare, revigorare, vindecare din interior. Este ca și cum ai conduce mașina cu pedala apăsată la maxim, fără oprire. Va ceda foarte repede dacă nu îi oferi acel timp pentru alimentare și reparațiile necesare. Avem nevoie în egală măsură de perioade de digestie și regenerare pentru a ne reface resursele interioare dupa consumul zilnic.

Când învățăm să respirăm diafragmatic, în profunzime și calm, corpul nu mai intră atât de ușor în starea de luptă sau fugă, activând mai mult sistemul nervos parasimpaticfuncția de digestie, eliminare, reparare. Sângele este dus în interior către organele interne și astfel pornești procesele care te ajută să te refaci, să te vindeci și să acumulezi energie vitală! Îmbunătățești întreaga stare de sănătate în fiecare aspect, atât metabolic cât și mental -emotional.

Principalele probleme de respirație

Prima sedință pe care o am cu un client nou este o evaluare fizică cuprinzătoare. Asta include atât partea de biomecanică, respectiv postura și calitatea mișcărilor fizice, cât și sistemele de control superioare – respirație, masticație, vedere, sistemul vestibular, pentru a putea identifica cât mai precis orice dezechilibre care îi pot sabota sănătatea și capacitatea fizică…

Respirația optimă este de o importanță critică pentru ca programul de antrenament să aibă succes. O respirație optimă va micșora riscul de accidentari sau dureri și va maximiza eforturile tale în antrenamente – rezultate vizibile cu mai puțin efort!

Dacă vorbim strict mecanic, respirația joacă un alt rol vital. Când inspiri abdominal, coloana se lungește și îți creează spațiu intervertebral, iar când expiri, ea se comprimă, deci micșorează spațiul intervertebral. De aceea, atunci când inspiri adânc te simți mai înalt și mai relaxat. Această mișcare de extensie și flexie susține mișcarea lichidului cerebro-spinal în discurile intervertebrale, iar asta ajută la regenerarea lor.

O mecanică greșită a respirației poate menține în compresie coloana vertebrală, dând naștere la probleme de circulație, probleme digestive si multe altele, datorita lipsei de miscare si de pompare a fluidelor.

Optimul este atunci când respiri adânc pe nas și aduci aerul până jos în abdomen. Atunci stimulezi și fortifici sistemul nervos parasimpatic, adică functia de digestie, reparare, eliminare și creștere.

În această miscare de inspirație, diafragma se mișcă aprox 75% iar pieptul aprox 25%. Diafragma este mușchiul principal de respirație, dar are și rol esențial în stabilizare. Prin contracția diafragmei și a musculaturii centrale (CORE) îți stabilizezi coloana și bazinul împotriva forțelor biomecanice, atunci când te miști sau faci sport. Dacă această stabilizare nu se produce datorită respirației greșite, coloana lombară nu mai este susținută în timpul șocurilor generate  mișcare.

Am tratat mai pe larg acest subiect în articolul despre musculatura CORE pe care îl poți accesa chiar aici: https://mihaiargaseala.ro/adevarul-despre-antrenamentele-core

Tulburările respiratorii, precum respirația inversată, hiperventilația (forma extremă) sau respirația pe gură, se manifestă printr-o capacitate scazută și alterată de a-ți folosi abdomenul, cutia toracică și căile respiratorii nazale. În principal aceste nereguli sunt cauzate de restricții la nivelul cutiei toracice și a diafragmei, precum și de către tensiuni în mușchii primari de respirație. Mușchii secundari de respirație – sternocleidomastoidian (SCM), scaleni, pectoralul mic, trapez – vor lucra peste măsură pentru a ridica partea superioară a coastelor, făcând loc aerului să intre).

Respirația inversată

Respirația inversată este termenul definit de Paul Chek, și reprezintă mișcarea greșită a diafragmei, mușchiul principal de respirație și a peretelui abdominal.

Când inspirăm natural și optim, peretele abdominal se relaxează complet și permite diafragmei sa coboare. Cutia toracică se mărește și creează o presiune negativă care atrage aerul inauntru precum un aspirator iar aerul este tras în plămâni pana în lobul inferior… Acest lucru îl poți vedea la un nou născut pentru ca el are un corp total relaxat, fără tensiuni musculare. Când expirăm, abdomenul se tensionează ușor și pompează afara aerul rezidual sau CO2 din corp.

În cazul în care ai o respirație inversată, peretele abdominal rămâne tensionat și nu permite diafragmei să apese în jos. Te folosești în mare masură doar partea superioară a toracelui: coastele superioare, clavicula, umerii și mușchii secundari de respirație, în timp ce abdomenul se mișcă foarte puțin. Aceasta va obliga folosirea mușchilor auxiliari (scaleni și SCM) pentru a ridica cutia toracică și a-ți permite să inspiri. Toate aceste grupe musculare vor lucra în exces dacă abdomenul nu este relaxat și nu se extinde pentru a susține ventilația.

Inspirul va fi unul superficial și nu în profunzime până în lobii inferiori ai plămânilor.

Ce descopăr în general în cazurile de respirație inversată este, unghiul sterno-costal mai mic de 90 grade, tensiuni și contracturi în diafragmă, oblici interni și externi tensionați, cifoză toracică și poziția capului înclinat în față.

Astfel o respirație inversată, în care pieptul inițiază mișcarea în timp ce abdomenul rămâne tensionat, creează o pleiadă de disfuncții în orice zonă a corpului ce poate fi sacrificată în folosul respirației. Printre cele mai cunoscute enumăr aici poziția capului aplecat în față, hipercifoză și probleme digestive.

Planul pentru corectarea aceastei probleme respiratori trebuie să includă corectarea posturală și reglarea dezechilibrelor musculare, detensionarea musculaturii abdominale și antrenarea unei mișcarei corecte a diafragmei care permite inspirația la capacitatea sa maximă.

Hiperventilația

Când persoana are de facut un efort fizic crescut sau se află într-o situație de stres, respirația va tinde să devina scurtă, rapidă și superficială (sindromul de hiperventilație) pentru a suplimenta nevoia corpului de oxigen.

Aceasta rezultă în alkaloză respiratorie, adică un nivel redus de oxygen în țesuturi, inclusiv la creier. Ca urmări apar constricția musculaturii netede, o percepția crescută a durerii, schimbări la nivelul de calciu și magneziu seric, iritabilitate în sistemul motor și sensorial.

Toate acestea sunt capabile să îți afecteze controlul muscular asupra coloanei, oaselor și articulațiilor. Ca urmare a faptului ca nu poți stabiliza corect articulațiile în timpul mișcărilor corpul tău are un risc mai mare de accidentare și probleme articulare.

Cei care hiperventilează adună tensiuni musculare în zona coloanei cervicale și se prezintă frecvent cu dureri de gat, de umeri, de cap sau chiar de maxilar. Durerile pot trece în mod normal 1 sau 2 zile după o ședintă de masaj sau terapie manuală, dar fără a corecta cauza, respectiv problema de respirație, se reproduc destul destul de rapid, datorită suprasolicitării mușchilor secundari de respirație, despre care am discutat mai sus.

Mușchii secundari de respiratie sunt intim conectați cu sistemul nervos simpatic – luptă sau fugă. Atunci când ne aflăm în acea stare de stres – luptă sau fugă – avem nevoie de mai mult oxigen. Dacă hiperventilăm îi vom suprasolicita și în același timp transmitem ca mesaj creierului nostru: “La naiba!!! Pericol!”  Aceasta stare crește nivelul de cortisol, principalul hormon de stres și pornește o intreagă serie de efecte negative în tot corpul, mai ales dacă este eliberat în mod frecvent.

Klein raportează că hiperventilația, și rezultatul său alkaloza sunt capabile să declanseze anxietate și/sau panică (plus schimbări asociate în controlul echilibrului) atunci când individul o interpretează ca fiind în pericol de sufocare.

Acest mecanism greșit poate fi declanșat și de factori mental-emoțional către fizic. Persoanele adesea hiperventilează ca reacție mental-emotională la stres sau frică, percepută în fața unui eveniment. În același timp alții au tendința de hipoventilatie, unde iși opresc iconștient respirația pentru câteva secunde, precum atunci când vizionează un film în suspans sau un eveniment care îi ia prin surprindere.

Oricare dintre reacții pot crea o varietate de provocări fizice, psihice și emoționale sau iți pot impiedica potentialul fizic în mediul tău de lucru sau în sport. Asta dacă hiperventilația se manifestă în mod constant.  

Planul de corectare a respirației trebuie să cuprindă atât reeducarea acesteia cât și corectarea posturii și, cel putin la fel de important, lucrul pe plan mental-emoțional pentru a rezolva acei factori psihologici care o declanșează. Relaxarea și activarea sistemului parasimpatic sunt cheie în acest caz.

Sindromul respiratiei pe gură

Înainte să continui îți propun să faci urmatorul test:

Așsează degetul mare lângă cel arătător și masoară distanța de la bărbie la nas. Se potrivește? Masoară apoi distanța de la baza nasului la sprâncene. Este diferită sau la fel? Masoară apoi distanța de la sprâncene la linia de unde începe părul? Sunt aceste distanțe diferite sau au aceeași mărime?

În cazul optim cele distanțe trebuie să fie toate egale sau cel puțin foarte apropiate, dar dacă nu sunt la fel, nu te teme, nu este un motiv de disperare.

O cauză comună a celor care respiră pe gură, este o creștere cranio-facială anormală, unde maxilarul este mai mic decât mandibula, și această diferență le suprimă căile aeriene nazale. De aceea corpul lor va face un efort de ajustare prin a respira pe gură. 

Trebuie sa lămurim de la început faptul că respirația pe nas are cu totul alte efecte în corp decât respirația pe gură.

O respirație optimă este atunci când respiri pe nas fără nici un efort suplimentar. Gura are rolul secundar în respiratie, și intervine doar atunci când faci un efort intens și ai nevoie de o oxigenare crescută.

Respirația pe nas îți permite să filtrezi bine aerul, să îl umidifici sau să îl usuci (după cum ai nevoie), și să îl pregătești pentru a ajunge în plamâni, îndepărtând patogeni sau agenți toxici cu ajutorul sistemului tău imunitar.

Deasemenea când aerul patrunde pe nas este dus mai usor în lobul inferior al plămânilor tăi unde stimulează sistemul nervos para-simpatic, cel care induce starea de relaxare ce susține digestia, eliminarea și regenerarea.

Corpul tău se poate adapta să respire pe gură, dar va fi puternic afectat dacă o face. Când respiri pe gură, ea va prelua toată treaba pe care nu a fost concepută să o facă.

În acest mod, agenții toxici și praful pătrund până la nivelul intestinal pentru că nu mai sunt filtrați de nas. Asta duce la o igienă deficientă a gurii, respirație urât mirositoare și altele. Cine își doreste așa ceva?!

Pe langă toate acestea, vei trimite un semnal corpului tău că este într-o situație reală de stres și alertă chiar dacă nu este. Ea îți activeză sistemul nervos simpatic – luptă sau fugă. De ce? Când respiri ineficient, corpul tău, sau cel puțin o parte din el are impresia ca se sufocă, iar dacă nu respiri corect, nu ești în siguranță. Nu are rost să respiri pe gură decât dacă viața ta este în pericol, alergi foarte rapid sau faci o muncă foarte grea și consumi tone de oxigen. Altfel, poți spune că “arzi gazul de pomană…” 

Respirația pe gură este modul prin care corpul tău compensează atunci cand nu poate respira corect pe nas, și nu găsește altă soluție. Dacă ajungi să respiri cronic prin intermediul gurii, aceasta iți va influența organizarea întregului corp, începând cu poziția capului și coloana cervicală.

Pentru a compensa, corpul va aduce poziția capului în fată, pentru a-ți elibera căile respiratorii orale, și să poți respira ușor prin intermediul gurii.

Rocobado susține că, sindromul respirației pe gură, impactează atât curburile coloanei vertebrale cât și structura cranio-facială, oasele feței și dezvoltarea lor.  În acest caz, mușchii secundari de respirație devin hiperactivi, producând o postură deficientă care aduce capul și umerii in fata, sternul în depresie, și o dezvoltare anormală a cutiei toracice.

Tulburările de respirație sunt foarte răspândite, fiind prezente în aprox 80-90% din populație. Enorm de mult! Nu e de mirare că atât de mulți oameni au o energie vitală scazută și niveluri ridicate de stres.  Însa nu e motiv să intrăm în panică. În cele mai multe cazuri nu se moare din aceasta cauză. Sper că asta te va liniști. Problema este că produc un deficit mare de energie, de circulație și scad randamentul de lucru sau sportiv. Automat, atunci când corpul pierde energie, va deveni mai obosit si mai expus la alte dezechilibre, și va performa mai slab.

Indiferent că vorbim de sportivi, de lucrători la birou sau de femei casnice, problemele de respirație pot fi cauzate din diverse cauze, din care voi enumera cele mai frecvente:

• Factori mecanici – postură greșită – (upper cross sau lower cross sindrome), fixări ale coastelor, accidentări in zona coloanei toracice.

• Factori biochimici – orice dereglează glicemia și echilibrul ph-ului, consumul de zahăr procesat, intoleranțe alimentare (precum gluten și lactoză), probleme digestive precum inflamații sau intestin permeabil, alergii , toxicitate, dietă deficientă, dezechilibre hormonale.

• Factori psihosomatici – anxietate, stres, teamă, depresie, critică de sine, aversiune.

Partea bună este că, cu puțină voință, poți incepe chiar acum să îți antrenezi o respirație mai bună, folosind doar câteva exerciții simple de respirație abdominală.

Cum ne antrenăm o respirație mai bună?

Pentru că orice disfuncție de respirație este un model învățat prin repetiție ea poate fi reeducată. Cărțile de specialitate spun ca ai nevoie între 3500 și 5000 de repetări corecte pentru a înlocui un model greșit de mișcare. Norocul nostru este ca respirăm aprox. 2500 x pe zi, iar dacă vom exersa cu atenție, vom putea produce schimbare destul de repede. Înafară de a rezolva cauzele interne(inflamații digestive, stres etc.), cel mai bun lucru pe care îl poți face chiar acum, este sa începi să practici corect respirația diafragmatică, abdominală.

Dacă practici corect respirația diafragmatică, poți vedea în scurt timp rezultate pozitive în nivelul tău de energie vitală, în claritatea mentală, suport al sistemului imunitar, control muscular îmbunătățit și multe, multe altele!

Dacă vrei să iți corectezi modul de respirație, trebuie mai întâi să devii conștient cum respiri în acest moment. Ca să poți masura cum respiri, iți propun urmatoarea metodă foarte simplă:

Stai comfortabil pe spate sau în picioare, ținând coloana dreaptă. Pune mai întâi o mână pe piept și cealaltă mână pe abdomen. Acum respiră conștient și observă mișcările mâinilor tale. Încearcă să inspiri în abdomen, împingând abdomenul înafară cu fiecare inspirație, și trage-l înapoi prin contracție ușoară cu fiecare expirație. Concentrează-te doar pe mișcarea abdomenului și a pieptului timp de câteva respirații. Nu forța abdomenul foarte mult înafară dar nici nu îl contracta peste masură. Observă acum mâna de pe piept și cat de mult se mișcă.

Dacă ai o respirație optimă, ar trebui să observi o mișcare de 2/3 a abodmenului, și aprox 1/3 sau mai puțin a pieptului. Mâna de pe piept trebuie să se miște foarte puțin comparativ cu cea de pe abdomen.

Observă tot ce se întâmplă în corp atunci când respiri, pentru că poți descoperi aspecte cheie care pot fi îmbunătățite:

Respiri calm sau rapid?

Respiri pe nas sau pe gură?

Respiri mai mult din piept sau din abdomen?

Pe măsură ce vei practica respirația corectă, aceasta devine din ce în ce mai ușoară și mai naturală. Trebuie să practici până când dezvolți ceea ce numim competență subconștientă – adică să o poți face pe pilot automat, fără ca măcar să te gândești activ la ea.

Respirația abdominală sau diafragmatică este felul în care am fost concepuți “din fabrică” să respirăm și așa o facem mai ales când suntem copii, având corpul foarte relaxat și flexibil. Când inspirăm nu trebuie să folosim aproape deloc partea superioară a pieptului, umerii și  muschii secundari de respirație: ridicatorul scapulei, trapezul și SCM. Respirația trebuie să fie făcută fără efort muscular, cât mai relaxată și naturală.

O problemă respiratorie nu trebuie niciodată trecută cu vederea, pentru că va reduce sau chiar va elimina șansele de a te recupera complet după aproape orice tip de accidentare scheleto-musculară acută sau cronică pe care ți-o poți imagina.

Ca practician CHEK, îți pot confirma asta atât din experiența personală cât și din cea cu clienții pe care îi antrenez.

Să respiri înseamnă să traiesti, iar să respiri corect înseamnă să traiesti cu energie și vitalitate.


Pentru mai multe informații despre antrenamente și un stil de viață sănătos scrie-mi un mesaj privat pe pagina mea de Facebook sau intră pe https://mihaiargaseala.ro și descarcă gratuit ebook-ul meu “Pune STOP durerilor de spate”.


Pace și putere,
Mihai Argăseală

Leave a Reply